Síguenos en

Elisabeta Onu

  • Romania
  • Suntem o familie cunoscută în Argeş şi în toată ţara, atât pentru meşteşugul acestor dulciuri tradiţionale, cât şi pentru implicarea activă în viaţa socială. Soțul meu, Constantin Onu, este preot, iar bunica lui, Anastasia, este cea care a învăţat prima să facă turtă dulce. Rămasă infirmă (a pierdut un picior) în urma unui bombardament din cel de-al Doilea Război Mondial, nu mai putea munci aşa că a strâns mai multe reţete de făcut turtă dulce cu ingrediente naturale. Le-a învăţat de la turcii şi albanezii care aveau un târg în autogara din Piteşti. Şi-a deschis apoi propriul atelier de turtă dulce la Piteşti şi astfel şi-a crescut copiii din banii aduşi de acest meşteşug. Din 1946 a realizat primul laborator propriu în strada Craiovei nr. 61, lângă biserica Sfântul Ilie, având şi un chioşc în spaţiul Gării Piteşti, în care producea turtă dulce-figurine, salbe cu guriţe, la mijlocul cărora se afla una în formă de cruce, fapt ce i-a fost interzis în timpul regimului comunist, blat cu miere, ciubuce, acadele, susan şi îngheţată, fiind cunoscută în toată ţara pentru această îndeletnicire. Tradiţia a fost dusă mai departe chiar de soțul meu şi de mine ulterior. Soțul meu a ajutat-o de mic copil la atelier pe bunica lui. A rămas moştenitorul turtiţelor colorate şi a perceput continuarea tradiţiei ca pe o misiune. Acum, eu sunt care se ocupă de micile minuni dulci. Soțul meu a primit o altă misiune de la Dumnezeu, aceea de a avea grijă de surdomuţi, la sfatul episcopului Calinic al Argeşului, iar astăzi este cunoscut drept "preotul muţilor”. În 1990, ne-am apucat de construcţia unei case în comuna Bascov. Acolo, la parterul casei, funcţionează laboratorul de bunătăţi al firmei Marta Princeps. Împreună cu sora mea şi alţi trei angajaţi, toți frământăm coca pentru turtiţe. Din cel mai bun zahăr şi cea mai bună făină se face coca, se lasă la dospit ore în şir, apoi este modelată. Abia când iese din cuptor, turta dulce capătă viaţă. Este colorată, ornată cu fulgi de nucă de cocos sau cacao şi ambalată în punguţe. Prin activitatea comercială desfăşurată, în perioada 1996-2010 societatea Marta Princeps a fost sponsorul principal al activităţii de misiune creştină pentru organizarea cultică a persoanelor cu dizabilităţi (surzi, nevăzători), realizată atât pe cuprinsul ţării noastre, cât şi în celelalte ţări ortodoxe. Produsele prezentate au marcă înregistrată OSIM, dar aceasta bineînțeles că nu exclude concurența neloială. Comercializăm turta dulce la serbări ale oraşelor, târguri, sărbători religioase, la care vă invităm să o degustați.

    We are a well-known family in Argeş and throughout the country, both for the craft of these traditional sweets and for our active involvement in social life. My husband, Constantin Onu, is a priest, and his grandmother, Anastasia, is the one who first learned to make gingerbread. Left crippled (lost a leg) following a bombing in the Second World War, she could no longer work, so she collected several recipes for making gingerbread with natural ingredients. He learned them from the Turks and Albanians who had a market in the bus station in Pitești. He then opened his own gingerbread workshop in Pitești and thus raised his children from the money brought by this craft. From 1946, he created his first own laboratory in Craiovei street no. 61, near the church of Sfântul Ilie, also having a kiosk in the area of the Pitești Railway Station, where he produced gingerbread figurines, salves with mouths, in the middle of which there was one in the shape of a cross, a fact that was forbidden during the communist regime, top with honey, cookies, lollipops, sesame and ice cream, being known throughout the country for this activity. The tradition was carried on even by my husband and me later. My husband helped his grandmother in the workshop as a small child. He remained the heir of the coloured flat breads and perceived the continuation of the tradition as a mission. Now, I'm in charge of the sweet little miracles. My husband received another mission from God, that of taking care of the deaf and dumb, on the advice of Bishop Calinic of Argeş, and today he is known as the "priest of the dumb". In 1990, we started building a house in Bascov commune. There, on the ground floor of the house, is the goodies laboratory of the Marta Princeps company. Together with my sister and three other employees, we all knead the dough for the flat breads. The best sugar and the best flour are used to make coke, it is left to ferment for hours, then it is shaped. Only when it comes out of the oven does the gingerbread come to life. It is colored, decorated with coconut or cocoa flakes and packed in bags. Through the commercial activity carried out, in the period 1996-2010 the Marta Princeps company was the main sponsor of the Christian mission activity for the cultist organization of people with disabilities (deaf, blind), carried out both in our country and in other Orthodox countries. The presented products have the OSIM registered trademark, but of course this does not exclude unfair competition. We sell gingerbread at city celebrations, fairs, religious holidays, where we invite you to taste it.