Rădăcinile mele sunt adânc ancorate pe malul Nistrului, lângă Cetatea Hotinului, iar viața mea s-a desfășurat pe malurile Begăi, Timișului și Bârzavei. Sunt un fiu al acestor locuri și mă mândresc cu originea mea. Viața nu a fost ușoară pentru mine, pentru că am rămas fără tată la vârsta de doi ani. Tatăl meu a fost deportat în Siberia în 1945, și nu l-am mai văzut niciodată. Mama mea, Nadia, a murit când aveam doar șase ani, într-un accident tragic. Am avut diverse ocupații în viața mea. Am lucrat la gater, am fost ospătar, am învățat la Școala de Artă Populară, am cântat la acordeon, am studiat arte plastice, am jucat în teatru la Opera din Timișoara și am obținut chiar și un loc secund pe regiune. Am absolvit Institutul de Stat, devenind profesor de limba română, iar ulterior am fost director la școala din Goranu, un sat din județul Vâlcea. Acolo, am inițiat elevii în arta sculpturii în lemn. Doina, o fostă colegă de facultate, mi-a devenit parteneră de viață și am întâlnit-o din întâmplare în stațiunea Govora. Am avut norocul să am mentori precum meșterul Nicolae Cernat, care mi-au împărtășit secretele artei lemnului. Sculele pe care le folosesc acum, în sculptura lemnului, sunt aceleași cu cele pe care le foloseam acum 41 de ani. Îmi amintesc că unul dintre cuțitele mele a fost confecționat din bisturiul unui medic, iar altul dintr-un briceag nemțesc. Sunt un om al lemnului și al instrumentelor de sculptat. În tinerețea mea, am fost profesor de limba română, dar am găsit pasiunea pentru arta lemnului la vârsta de 30 de ani și am decis să o transform într-o meserie. Mă atrăgea arta populară și la un târg al meșterilor populari din București, l-am cunoscut pe meșterul Nicolae Cernat, originar din Șugag, județul Alba. Am fost fermecat de lingurile și furcile de tors pe care le realizase, și mi-am dorit să fur meseria și să creez obiecte de lemn în stil popular, dar să le îmbogățesc cu propriile mele cunoștințe și simboluri, pe măsură ce acumulam experiență. În fiecare an, expun lucrările mele la festivaluri și târguri de artă populară din diferite orașe din România. Cu toate acestea, am învățat că nu poți trăi exclusiv din arta populară, din păcate. Este mai degrabă o ocupație potrivită pentru timpul liber sau pentru cei care au ieșit din activitatea profesională. Deși am peste 80 de ani, mă bucur de o bună sănătate și sunt un om matinal. De dimineață, încep ziua cu o alergare pe malul râului Olt, parcug minim 2-3 kilometri. Apoi mă întorc acasă și mă închid în atelier până seara, cu mici pauze doar pentru mese. Lucrez în medie 10-12 ore pe zi în timpul verii și mă pot descrie ca pe cineva care a transformat o pasiune într-un obicei. Îmi place să spun că sunt dependent de frumusețea și profunzimea artei lemnului. Minunatele mele creații sunt realizate cu ajutorul unor instrumente simple, cum ar fi cuțite mici. În arta lemnului, trei legi guvernează totul: repetiția, alternanța și simetria. Cu ajutorul acestor reguli, creez structuri simple, precum triunghiuri sau solzi, care se repetă pe diferite obiecte de lemn. Aceste simboluri transmit înțelesuri adânci și tradiționale, cum ar fi unda apei ca matrice a vieții sau șarpele care-și mușcă coada, simbolizând păzitorul casei. Furca de tors reprezintă o adevărată provocare pentru meșterii populari în lemn. În afară de rolul său funcțional, furca de tors are o semnificație aparte în cultura noastră. Ciobanii obișnuiau să confecționeze furci pentru miresele lor și fiecare furcă era unică, reflectând sentimentele și personalitatea ciobanului. Primele lucrări sculptate au fost ploști și butoiașe, care erau exportate în Statele Unite. De atunci, am continuat să mă perfecționez, concentrându-mă în special pe furcile de tors. În casa mea, găsiți zeci de modele, în special furci ardelenești, obiecte pe care le iubesc și le creez cu pasiune. Unii oameni importanți, precum fostul președinte Emil Constantinescu și fostul prim ministru Nicolae Văcăroiu, au achiziționat obiecte realizate de mine. Pentru mine, lemnul nu este doar o materie primă, ci o parte din identitatea mea. Mă simt ca un ambasador al culturii românești, păstrez și transmit simbolurile și tradițiile noastre prin intermediul lucrărilor mele. Arta lemnului este o modalitate de a păstra tradițiile și cultura noastră. Fiecare obiect sculptat are o semnificație și o poveste. Nimic nu este făcut la întâmplare, și fiecare simbol, inscripție sau ornament are o semnificație ancestrală. Unul dintre cele mai importante aspecte în arta lemnului este alegerea esenței de lemn potrivite. Fiecare obiect este realizat din lemnul adecvat, în funcție de tipul său și de tehnica de lucru. Cuțitele sunt prelungirea mâinilor mele și m-au ajutat să aduc la viață opere de artă din lemn. Arta lemnului are un secret pe care trebuie să-l respectăm cu sfințenie. Lemnul se taie toamna sau iarna, când frunzele au căzut și seva nu mai circulă prin el. La acest moment, lemnul este mai dens și ușor de lucrat. De la etapa de tăiere, debitez lemnul la gater, îl duc la uscătorie, și abia apoi încep să lucrez cu el în atelier. Pe lângă pasiunea pentru arta lemnului, am avut și alte hobby-uri. Am cântat la acordeon, am cultivat coacăze și am avut o seră de flori și legume. Chiar am crescut nutrii și am obținut roșii uriașe, cântărind 1,300 kg. În viața mea, am călătorit și am vizitat muzee din Canada și Europa. După aceste experiențe, m-am întors acasă și am observat că turismul în România are nevoie de mai multă infrastructură și ghiduri pentru a facilita experiența turiștilor. Fie că sunt furci de tors, linguri de lemn, solnițe sau cruci, fiecare obiect este o parte a adevăratei Românii, a tradițiilor și culturii noastre. Nu voi renunța niciodată la această pasiune a mea.
My roots are deeply anchored on the banks of the Nipru river, near the Hotin Fortress, and my life unfolded on the banks of the Bega, Timiș and Bârzava rivers. I am a son of these places and I am proud of my origin. Life was not easy for me because I lost my father at the age of two. My father was deported to Siberia in 1945, and I never saw him again. My mother, Nadia, died when I was only six years old in a tragic accident. I have had various occupations in my life. I worked at a sawmill, I was a waiter, I studied at the Folk Art School, I played the accordion, I studied visual arts, I played in the theater at the Timișoara Opera House and I even got second place in the region. I graduated from the State Institute, becoming a teacher of the Romanian language, and later I was the director of the school in Goranu, a village in Vâlcea county. There, I initiated the students in the art of wood carving. Doina, a former college colleague, became my life partner and I met her by chance in the Govora resort. I was lucky to have mentors like the craftsman Nicolae Cernat, who shared with me the secrets of wood art. The tools I use now in wood carving are the same tools I used 41 years ago. I remember that one of my knives was made from a doctor's scalpel, and another from a German penknife. I am a man of wood and carving tools. As I said, I was a Romanian language teacher, but I found my passion for wood art at the age of 30 and decided to turn it into a job. Folk art attracted me and at a fair of folk craftsmen in Bucharest, I met the craftsman Nicolae Cernat, originally from Șugag, Alba county. I was fascinated by the spoons and forks he had made, and wanted to steal the craft and create folk-style wooden objects, but enrich them with my own knowledge and symbols as I gained experience. Every year, I exhibit my works at festivals and folk art fairs in different cities in Romania. However, I've learned that you can't live solely on folk art, unfortunately. It is rather an occupation suitable for free time or for those who have left the professional activity. Although I am over 80 years old, I enjoy good health and am a morning person. In the morning, I start the day with a run on the banks of the Olt river, I park at least 2-3 kilometers. Then I return home and shut myself in the workshop until the evening, with small breaks only for meals. I work an average of 10-12 hours a day during the summer and can describe myself as someone who has turned a passion into a habit. I like to say that I am addicted to the beauty and depth of wood art. My wonderful creations are made with simple tools like small knives. In the art of wood, three laws govern everything: repetition, alternation and symmetry. With the help of these rules, I create simple structures, such as triangles or scales, which are repeated on different wooden objects. These symbols convey deep and traditional meanings, such as the wave of water as the matrix of life or the snake biting its tail, symbolizing the guardian of the house. The pitchfork is a real challenge for folk woodworkers. Apart from its functional role, the pitchfork has a special meaning in our culture. Shepherds used to make forks for their brides and each fork was unique, reflecting the feelings and personality of the shepherd. The first carved works were slabs and barrels, which were exported to the United States. Since then, I've continued to improve, with a particular focus on forks. In my house, you can find dozens of models, especially Transylvanian forks, objects that I love and create with passion. Some important people, such as former president Emil Constantinescu and former prime minister Nicolae Văcăroiu, purchased objects made by me. For me, wood is not just a raw material, but a part of my identity. I feel like an ambassador of Romanian culture, I preserve and transmit our symbols and traditions through my works. Wood art is a way to preserve our traditions and culture. Each carved object has a meaning and a story. Nothing is done by chance, and every symbol, inscription or ornament has an ancestral meaning. One of the most important aspects in wood art is choosing the right wood essence. Each object is made from the appropriate wood, depending on its type and working technique. Knives are an extension of my hands and have helped me bring wooden works of art to life. The art of wood has a secret that we must respect with sanctity. The wood is cut in autumn or winter, when the leaves have fallen and the sap no longer circulates through it. At this point, the wood is denser and easier to work with. From the cutting stage, I cut the wood at the sawmill, take it to the dryer, and only then start working with it in the workshop. Besides my passion for wood art, I also had other hobbies. I played the accordion, grew currants and had a flower and vegetable greenhouse. I even grew nutria and got huge tomatoes, weighing 1,300 kg. In my life, I have traveled and visited museums in Canada and Europe. After these experiences, I returned home and noticed that tourism in Romania needs more infrastructure and guides to facilitate the tourist experience. Whether they are pitchforks, wooden spoons, salt shakers or crosses, each object is a part of the real Romania, of our traditions and culture. I will never give up this passion of mine.
New Educational Approaches for IT and Entrepreneurial Literacy of Senior Artisans
PROGETTO:
2020-1-RO01-KA204-080350
New Educational Approaches for IT and Entrepreneurial Literacy of Senior Artisans
PROGETTO:
2020-1-RO01-KA204-080350
Il supporto della Commissione Europea alla produzione di questa pubblicazione non costituisce un'approvazione dei contenuti, che riflettono solo il punto di vista degli autori, e la Commissione non può essere ritenuta responsabile per qualsiasi uso che possa essere fatto delle informazioni in essa contenute.