Dacă m-ar pune cineva să fac săpun, aş face non-stop. Nu m-aş opri.  Sunt inginer chimist de profesie, m-am născut în Buzău şi m-am stabilit la Vâlcea. Mi-am descoperit cu totul întâmplător pasiunea pentru săpunărit. De atunci, graţie meseriei mele, testez cu succes tot felul de reţete personale pentru săpunuri fabricate la rece cu uleiuri naturale, cu care îmi răsfăț familia, prietenii şi cumpărătorii fideli. Fac săpunuri naturale pentru hidratare, pentru acnee, dermatită, pentru toate tipurile de ten, frumos mirositoare, frumos colorate, drăguţ ambalate şi sub o formă atractivă. Săpunurile diferă, în funcţie de tipurile de ulei folosite, fiecare are proprietăţile sale. Am și şampon solid. Cum am început? Am învățat în facultate despre reacţia de saponificare, dar bineînţeles că la momentul respectiv nu i-am acordat prea multă însemnătate. La un moment dat, însă, o fostă colegă de facultate, care nu este din Vâlcea, ci din Oneşti, m-a întrebat dacă pot să fac rost de sodă solidă. Ea studiase puţin problema şi atunci m-am gândit să încerc şi eu. Am început, le-a plăcut atât familiei, cât şi prietenilor. Apoi am început să particip la târgurile meşteşugăreşti. Şi de atunci continui, de șapte ani încoace. Mi-am făcut rost de ustensile, de materie primă, iar astăzi, nu mai folosim nimic din comerţ, în acest domeniu. Fac și o sculptură în săpun, iar produselor obţinute au o triplă funcţionalitate: de curăţare/îngrijire, rol decorativ şi utilitate terapeutică. Îmi place mult atmosfera de la târguri. Mă întâlnesc cu meşterii populari, fiecare cu propria îndeletnicire, care mai de care mai deosebită, mai rară şi chiar unicat, faţă de alte zone ale ţării. Ce fac eu, săpunul, însă, a luat amploare. În primul rând, ceea ce faci este pentru tine. Nu este ceva foarte greu, până la urmă vorbim despre o reacţie chimică, pentru care ai nevoie de nişte cunoştinţe. Săpunul este rezultatul unei reacţii chimice dintre un acid si o bază. Se numeşte reacţie de saponificare. Uleiul, de fapt un mix de uleiuri - ulei de măsline, cocos, unt de shea, unt de cacao, ulei de galbenele, fiecare având beneficiile lui, reprezintă acidul, iar baza este soda caustică. Multe persoane se sperie când aud de sodă, numai că în produsul finit, în săpun, nu mai există nici o picătură, ea se consumă în reacţie. Se lucrează cu exces de uleiuri. Săpunul obţinut conţine glicerina rezultată din proces. În principiu, la toate săpunurile pun ulei de măsline, de palmier, ricin, cocos şi alternez cu unt de cacao şi unt de shea. În săpunurile pentru copii pun unt de shea, în cele pentru adulţi, exfoliante, unt de cacao. Mulţi vor săpun cu ulei de gălbenele, spre exemplu, pentru că are proprietăţi cicatrizante și este fel de bun pentru copii, dar şi pentru adulţi. Plus că pun şi petale de gălbenele. În loc de apă, pun ceai concentrat de gălbenele. În funcţie de cantitatea de ulei folosită folosesc o anumită cantitate de sodă, se foloseşte câte o reţetă pentru fiecare ulei în parte, se calculează, nu este ceva la întâmplare. Folosesc şi câte un ulei mai preţios, precum cel de argan, de migdale, sau de gălbenele. Săpunul trebuie să îndeplinească anumite calităţi: să aibă duritatea destul de mare, să cureţe, să fie cremos, hidratant. La început am citit, m-am documentat foarte mult ca să pot să-mi fac propriile reţete. Acum nu mai este cazul, pentru că mare parte le ştiu deja. După ce le torn în cutiile de lemn sau în formele de silicon, le las sub o păturică timp de două zile. Reacţia nu se termină în momentul în care se amestecă soda cu uleiurile. După două zile sunt tăiate în bucăţi de peste 115 de grame, care într-o lună vor rămâne la 100 grame. Urmează apoi etapa de făcut etichete, ambalare, iar partea de vânzare de fapt este cea mai dificilă. Materia primă o procur de pe site-urile specializate în ingrediente cosmetice. Dar, în ultima vreme, din ce în ce mai mulţi s-au specializat şi aduc ingrediente din afară. Şi produsele noastre sunt foarte bune. Spre exemplu, mă aprovizionez cu ulei de levănţică de la un producător din Huşi, care are şi un produs calitativ şi un preţ foarte bun, având în vedere că uleiul esenţial este destul de scump în general. Imediat îţi poţi da seama dacă uleiul nu este bun, pentru că şarja respectivă mi se strică, se întăreşte precum betonul. Uleiul esenţial se pune la sfârşitul procesului. Se formează o reacţie, şi fiind întărit nu mai poate fi pus în cutii sau în formele de silicon. Săpunurile naturale „Alintul plantelor” au şi efect terapeutic. La mare căutare sunt cele destinate tenului acneic. Uleiul de neem este foarte bun şi pentru păr şi pentru piele, pentru eczeme, dermatite. La fel şi cărbunele vegetal sau cel cu ulei de cuişoare - bune pentru tenul acneic. Săpunul cu gălbenele este de asemenea căutat, fiind cicatrizant. Iar pentru tenul uscat sunt bune uleiurile de cătină şi şofrănel. Există însă şi persoane care doresc săpunuri pentru toate tipurile de piele, nu neapărat pentru vreun efect terapeutic anume. Din categoria şampoanelor solide unul este cu ulei de neem, iar celălalt este cu ulei de avocado, pentru păr uscat.  Nu am un produs preferat, le folosesc pe toate cu aceeași plăcere. Soţului meu, în schimb, îi plac săpunurile cu ulei de cuişoare şi cele cu scorţişoară şi cafea, datorită parfumului lor. Săpunurile „Alintul plantelor” se vând ca pâinea caldă celor care le-au testat şi sunt mulţumiţi de calitatea acestora. Fac și la comandă pentru cei care ştiu exact ce au nevoie şi care doresc o cantitate mai mare sau au posibilitatea de a le ridica direct fie din Râmnic, fie din Ocniţa, acolo unde locuiesc.