Menu
Am început să desenez în clasa a cincea, făceam caricaturi, desenam pe Superman sau personaje SF, personaje din desenele animate japoneze. Colegilor le făceam schițe de portret, nu studiasem încă desenul, era ceva basic. În 1983, odată cu intrarea la liceu, m-am dus la Școala de Artă, la clasa doamnei Maria Crișan Gaghel. Când am terminat, în 1986, doamna Gaghel a inițiat un proiect, un cenaclu, care a durat până prin anii 2000, apoi ne întâlneam din ce în ce mai rar, până am pornit pe cont propriu. Am studiat apoi singur, am fost autodidact. Portretele au fost doar o parte din ce am învățat, am fost atras de arhitectură, grafică. Am găsit un manual foarte bun pentru studenții din Roma, de la Academia de Arte Frumoase - bazele desenului, creion, hârtie, peisagistică, portret, tot ce era nevoie să știu. Sunt atras de istoria medievală. Am ajuns în anul 2004 la Festivalul Sighișoara Medievală. De fapt, din 1992 îmi tot doream să ajung și abia după 12 ani dorința s-a împlinit. M-am amestecat în mulțime și m-am simțit atât de bine cu întoarcerea asta în timp. Parcă eram acasă, într-o cetate medievală, Cetatea Sighișoarei. A fost un impact foarte puternic pentru mine - cavalerism, domnițe, reconstituire istorică și asta am vrut să fac mai departe - participarea la evenimente cu tematică medievală, costumele, muzica, teatrul - toate îmi plac foarte mult. Mi-am făcut mulți prieteni - cavaleri și trupe. Sunt și organizații, ordine ale cavalerilor, în toate orașele în care sunt și cetăți. În Transilvania mai ales sunt ordine ale cavalerilor - de exemplu, Ordinul Cavalerilor Lupi, din Sighișoara, Ultra Transilvana, din Brașov, Cavalerii Cetății Roșii și Anacronism, din Sibiu, cu care eu am mers prin țară și am participat la evenimente. M-am regăsit pe mine acolo, în linștea lor, eram pictorul trupei. Sunt evenimente în Sibiu și tabere medievale, la Cisnădie. Îmi place foarte mult organizarea asta, făceam mâncare, da, mâncarea...e specială. Se făceau concursuri între membri - “Cel mai cavaler”, “Cel mai luptător”, “Conduita civică cea mai bună” - căștigătorului i se decerna o spadă într-un ceremonial frumos. Mi-e dragă lumea asta. De ce îmi plac portretele? Sunt întrebat și dacă pot trăi din asta... Da, e un mod de viață, să desenezi, să cunoști oameni, istoria lor, să le surprinzi chipurile și stările. Cele mai mari provocări atunci când desenez un portret sunt privirea și zâmbetul, pentru că spun multe despre om, despre viața lui. Pot trece mulți ani peste tine, dar privirea și zâmbetul rămân, chiar și sub “accidentele” timpului. Fac un portret în 15-20 minute, dar am ajuns și la performanța de a face două portrete în 15 minute, odată, la Călimănești. La evenimente sau pe stradă fac schițele, studiul elaborat îl fac acasă, mă uit la poze. Fac un protret elaborat într-o oră, două, depinde de ce îmi transmite mie persoana respectivă, dacă e vorba de un copil, de o persoană în vârstă. Dar poate dura și câteva ore, în mai multe etape. Îmi plac oamenii, sunt unici și diferiți în caracter și fizionomie. De multe ori reușesc să le redau vârsta și meseria în portrete. Mă atrag și caricaturile. Îmi plac lucrările de arhitectură, atât cele din trecut, cât și cele moderne. Tot ce vedem, arta fotografică, arta filmului, totul e un dialog vizual.
I started drawing in the fifth grade, I was doing caricatures, drawing Superman or science fiction characters, characters from Japanese cartoons. I was making portrait sketches for my colleagues, I hadn't studied drawing yet, it was something basic. In 1983, upon entering high school, I went to the Art School, to Mrs. Maria Crisan Gaghel's class. When I finished, in 1986, Mrs. Gaghel initiated a project, a cenacle, which lasted until the 2000s, then we met less and less, until I started on my own. Then I studied alone, I was self-taught. Portraits were only part of what I learned, I was drawn to architecture, graphics. I found a very good textbook for students in Rome, from the Academy of Fine Arts - the basics of drawing, pencil, paper, landscape, portrait, everything I needed to know. I am attracted to medieval history. I arrived in 2004 at the Sighisoara Medieval Festival. In fact, since 1992 I kept wanting to get there and only after 12 years did my wish come true. I mingled with the crowd and it felt so good to go back in time. It was as if we were at home, in a medieval fortress, the Citadel of Sighisoara. It had a very strong impact on me - chivalry, ladies, historical re-enactment and that's what I wanted to do further - taking part in medieval themed events, the costumes, the music, the theater - I really like it all. I made many friends - knights and troops. There are also organizations, orders of knights, in all cities where there are fortresses. In Transylvania, especially, there are orders of knights - for example, the Order of the Wolf Knights, from Sighisoara, Ultra Transilvana, from Brașov, Knights of the Red Fortress and Anachronism, from Sibiu, with which I went around the country and participated in events. I found myself there, in their silence, I was the painter of the band. There are events in Sibiu and medieval camps in Cisnădie. I really like this organization, I was making food, yes, the food...is special. Contests were held between members - "The most chivalrous", "The most fighter", "The best civic conduct" - the winner was awarded a sword in a beautiful ceremony. I love this world. Why do I like portraits? I am also asked if I can live from this... Yes, it is a way of life, to draw, to know people, their history, to capture their faces and moods. The biggest challenges when I draw a portrait are the look and the smile, because they say a lot about the person, about his life. Many years may pass over you, but the look and the smile remain, even under the "accidents" of time. I make a portrait in 15-20 minutes, but I also achieved the feat of making two portraits in 15 minutes, once, in Călimănești. At events or on the street I make sketches, I do the elaborate study at home, I look at the pictures. I make an elaborate portrait in an hour or two, it depends on what the person sends me, if it's a child, an elderly person. But it can also take several hours, in several stages. I like people, they are unique and different in character and physiognomy. I often manage to reproduce their age and occupation in the portraits. I am also attracted to comics. I also love architectural works, both past and modern. Everything we see, photographic art, film art, everything is a visual dialogue.
New Educational Approaches for IT and Entrepreneurial Literacy of Senior Artisans
PROIECT
2020-1-RO01-KA204-080350
New Educational Approaches for IT and Entrepreneurial Literacy of Senior Artisans
PROIECT
2020-1-RO01-KA204-080350
Sprijinul Comisiei Europene pentru producerea acestei publicații nu constituie o aprobare a conținutului, care reflectă doar opiniile autorilor, iar Comisia nu poate fi făcută responsabilă pentru orice utilizare care poate fi făcută a informațiilor conținute în aceasta.
