Fac orice c-un fir de ață Locuiesc în DrobetaTurnu-Severin, județul Mehedinți. Sunt fiică de miner și mă mândresc cu acest lucru. Născută în Valea Jiului și mi-am petrecut zece ani din copilărie acolo. Am văzut cum tata, în timpul liber, împletea pe sticlă cu sârmă și făcea diverse modele. Mama, fiind casnică, avea grijă de noi, cei trei frățiori, dar avea timp de croitorie, broderie, cusături pe postav, croșeta perdele, cuverturi. Toata casa era îmbrăcată de mâinile ei. Pot spune că o moștenesc. Nu lucrez pentru a mă îmbogăți, ci pentru a putea să mă simt în largul meu și să văd că munca mea este apreciată de la cel mic până la bunic. Știți, cel mai mare critic al meu este copilul pentru care lucrez! Mi s-a întâmplat să primesc o ”comanda”  de la un copil care m-a atenționat : ”Tanti, să-i faceți și dungi negre pe spate, că așa are motanul Garfield!”.  Ei, și uite așa, mă uit la desene cu nepoțeii mei să pot fi în ”trend” cu jucăriile de azi, să ”adulmec” foarte bine personajul, să-l pot modela din croșetă. Am avut ocazia de a croșeta o rochie pentru o mica balerină și multe, multe altele… Fac orice c-un fir de ață și-mi place să spun că ”lucrez lucru de mână” de când mă știu! Parcă am început dintotdeauna, iar pentru mine croșeta este o a doua mână dreaptă, nu mă “trădează” niciodată. Lucrez tare mult jucării, să îi fac să zâmbească pe cei ce le admiră. Jucăriile sunt umplute cu vatelină antilaergică, nu conțin nimic ascuțit, nu au mărgeluțe drept ochișori. Fac ochișori brodați, tocmai ca să nu rănească copilașii. Jucăriile se spală la mașină foarte ușor și rămân intacte. Îmi mai place să croșetez cu mărgelele, iar pe războiul de țesut ies adevărate obiecte de artă. Am cochetat cu pictura, cochetez cu hârtia și îi mulțumesc lui Dumnezeu că pot face orice.